15 apr. 2015

My Linux Rig

Ceva in genul asta, doar ca imi pun eu intrebarile. Si raspund tot eu.

1. Cine esti si ce faci?
Fac bine si sunt eu.

2. De cand folosesti Linux?
De ceva timp. Cu intreruperi, din 2005, cand am avut primul contact cu el. Nu stiam ce e aia Linux sau Windows, pentru mine un calculator in anul ala insemna sa pot scrie ceva la el. Constant il folosesc din 2010.

3. Care a fost prima distributie?
Suse, in 2005, acasa la cineva. Mi-a zis doar ca ruleaza Suse 9.3 si ca e foarte multumit de ce a iesit din el in versiunea asta. (Adica aia din 2005)

4. De ce Linux?
De ce nu? Mi-a parut mereu un sistem mai robust.
Povestea lunga: i-am dat omului de mai sus sa-mi faca niste mp3-uri dintr-un CD audio, ca eu nu reuseam pe Windows-ul meu (3.1 sau 95, nu mai tin minte exact). Mi-a adus a doua zi CD-ul si mi-a spus ca a stat o zi si o noapte sa faca asta. Probabil atunci mi-am dat seama ca e posibil asemenea uptime si pe calculatoarele de acasa, nu trebuie sa ai neaparat servere, dar in acelasi timp probabil am asociat ideea de uptime cu Linuxul, din moment ce eu trebuia sa dau restart la PC de cel putin doua ori pe zi.

5. Ce distro rulezi acum?
Ubuntu pe PC si Arch + Unity pe laptop. In orice caz, am kernel custom pe ambele.

6. Ce DE folosesti?
Unity/Gnome. Unity pentru ca e Mac-ish, Gnome pentru ca mi-a placut mereu Gnome. Am incercat KDE si Xfce, dar... naah.

7. Numeste o aplicatie de care depinzi in distributia pe care o rulezi.
GCC sau un shell/terminal.
Depind de Linux pentru compilari. Si pe Mac folosesc Linux pentru compilari (o masina virtuala pe care o plimb intre sisteme)
As mai putea zice si de TV-maxe, desi sopcast ruleaza si pe Mac sau Windows.

8. Hardware?
N-as vrea sa ma laud. Am un calculator mid-level. Sunt sigur ca sunt altii care au mai mult de un i5 4570, 8GB RAM si un GTX 660. La fel cum sunt si altii care au mai putin de atat.

9. Un screenshot?
Meh. Poate mai tarziu.

10. Ce nu-ti place la Linux?
Doua monitoare sunt inutile pe Linux. Cel putin pe Ubuntu/Unity. Nu e gandita cum trebuie chestia asta cu montoarele. Pe Mac ambele monitoare sunt separate. Daca deschid programul X in unul si programul Y in altul, cand comut pe alt desktop virtual pe unul din monitoare, pe celalalt ramane afisat programul X sau Y. In Linux, imi pleaca programele odata cu desktop-ul virtual.
Estetica: avem programe bune care arata groaznic.
GIMP-ul: Nu e o chestie de obisnuita. Sau poate e, dar eu n-am suportat sa ma obisnuiesc cu el.

11. Ce le recomanzi celor care vor sa incerce Linux?
Sa aiba o viata frumoasa. Glumesc.
RTFM. Serios. RTFM. Si google it. Ai o problema? Google it. Ai o intrebare? Google it. Si daca nu gasesti raspuns pe Google, nu pune intrebarea in cel mai stupid mod posibil.

Poze:





4 apr. 2015

Mici

Mici, dar nu aia de-i papi. Mici, gen adjectiv la plural.

O sa urmeze zilele astea un update legat de picior, dar acum e momentul sa ma laud. Si unde o pot face mai bine daca nu pe net?

De vreo 8 ore ma dau pe interwebz cu un monitor 2K de 27". Primele impresii? De cacat. Monitorul e superb, se lauda ca stie 89% din sRGB (calibrat ajunge la 100%, dar din pacate profilul de culoare gasit de mine pe net imi fute unele shade-uri de gri si le face verzi), screen estate-ul e minunat, poti sa te pierzi in el, dar din pacate cam asa se si intampla.

Majoritatea site-urilor nu sunt interactive si sunt optimizate pentru rezolutii mai mici sau egale cu FullHD-ul. (1920x1080)
Asta inseamna ca majoritatea site-urilor pe care le frecventeaza lumea or sa arate in proportie de 90% din timp in felul urmator: 80% goale pe margini si centrat o sa fie 20% din informatie. Informatie ce intr-adevar e mai multa, dar pe verticala.

Inclusiv cacatul asta de blogger.





Facebook? Zici ca e neterminat.

Google+? Nu e rau. In 1080p arata perfect. In 1440p mai incapea o coloana, sa fie 4 in loc de 3.

Gmail? Nu e rau, dar se poate imbunatati ici-colo.
Restul e cancan.

Singurele site-uri marfa sunt forumurile. Si suicidegirls.

Daca la web-browsing nu te ajuta rezolutia, te ajuta cand lucrezi. De exemplu, in poza de jos am pus Photoshop-ul maximizat pe monitorul FHD si l-am mutat pe QHD.



Culeanu.
La filme te ajuta dimensiunile. Aici nu mai conteaza ca e FHD sau QHD, iar eu unul n-am observat diferente mari intre QHD si FHD pe un monitor QHD. (Un video QHD pe monitor QHD pare putin mai crisp/sharp fata de un video FHD pe monitor QHD, in schimb un video HD pe FHD e blurry. Cel putin asa mi s-a parut mie cu filmuetul asta.) Cert ca e diferente exista, dar sunt poate prea mici in 80-90% din timp sa se observe si sa zici WOW.

Nu e legat de 2K, ci mai mult de doua monitoare: epic. Ma rog, am mai avut doua monitoare si m-am mai jucat cu setup-uri duale, dar niciodata pe un Mac (Hackintosh de fapt). Acum ceva vreme foloseam un laptop de 15" cu un monitor de 17" legat la el, pe care ma uitam la curling si snooker in timp ce o ardeam pe net pe monitorul laptopului.
Acum pot sa stau cu Sublime text in fata si sa vad modificarile semi-live (Long live Easy Auto Refresh) sau sa editez o poza si sa chat-uiesc cu cineva pe celalat monitor. Inainte comutam intre desktop-uri virtuale, acum nu mai e nevoie. Legat de desk-uri virtuale, doar in Mac le folosesc. Windows-ul nu are, iar in Linux le foloseam destul de rar. OSX-ul parca te obliga sa te misti in mai multe desktop-uri, which is actually nice, si cred ca toata lumea ar trebui sa invete sa foloseasca desktop-uri virtuale.

O chestie naspa: Linux-ul. N-am avut eu timp/chef sa stau sa-l bibilesc, dar acum dureaza 10 ani pana mi se incarca X-ul. Banuiala mea e ca nu se pupa prea bine cu faptul ca am un monitor pe DisplayPort si unul pe DVI, cum nici OS X-ul sau Windows-ul nu prea se impaca cu ideea asta, dar Linux-ul se incurca mai rau in porturi decat celelalte doua OS-uri.
Daca pe Windows uneori am fereastra de login pe unul din monitoare, alteori pe celalalt, in OS X am fereastra de login doar pe monitorul mic (si e necesar sa inchid si sa redeschid monitorul mare ca sa afiseze ceva pe el, desi il vede in Displays iar in sleep/wake nu am problema asta), in Linux trebuie sa setez de fiecare data X-ul ca sa-mi vada monitorul nou. Solutia e simpla, dar mi-a fost prea multa lene sa scriu in terminal o comanda.
Avand in vedere ca folosesc mai mult Hackintosh-ul si mai putin restul de OS-uri (pe laptop o ard cu Arch+Unity), si ca oricum nu opresc niciodata PC-ul, mai mereu il tin in sleep, nu e o problema asa mare ca o data la X timp sa apas butonul de on/off.

Per total sunt multumit. Daca as mai avea bani as mai lua 3. Dar as avea nevoie si de alt birou sau alta casa, eventual o alta tara in care sa traiesc. O sa ma rezum doar la un monitor 2K, unul FHD si poate o carcasa noua. Sau mai mult RAM.

16 ian. 2015

Sunt stricat

Saptamana trecuta (08.01.2015) mi-am rupt glezna dreapta. Fractura bimaleolara. O sa va povestesc mai pe scurt experienta mea cu spitalul and shit.

Acum sunt acasa, tocmai ce mi-am luat calmantele, anticoagulantul, calciul, vitamina D si mic-dejunul. Stau cu piciorul pe perna, cu laptopul pe piciorul stang, cu telefonul si ceaiul langa mine.

Joi seara ma duceam la cel mai bun prieten. Eram cu gagica-sa si cu un prieten comun, coleg de generala cu noi. Nu conteaza cum am alunecat, ideea e ca am tipat "Piciorul! Cred ca l-am rupt!"
Intins pe jos, mi-am luat piciorul de gamba, l-am asezat peste celalat picior, amicul nostru a sunat la 112, si am asteptat Salvarea. Incepusem sa-mi fac griji ca trebuie sa-mi taie pantalonii sa-mi puna ghips daca e rupt. N-a fost asa. Apoi am sunat-o pe maica-mea care din intamplare era chiar de garda in seara aia.
Intre timp, piciorul meu statea intr-o pozitie destul de ciudata, rupt fiind de la glezna. Stateam intr-un fel de "paint me like one of your french girls" cand a venit Smurd-ul. Au coborat oamenii, si prima intrebare a fost ceva de genul "Ce-ai facut sefu', ai obosit?" Inca mai aveam simtul umorului in mine asa ca am raspuns "Am calcat intr-o pozitie nefireasca". Se apropie de mine, ma intreaba de ce stau picior peste picior, le zic ca mi-e mai comod asa, ma pun pe targa si ma lasa acolo sa traga ambulanta mai aproape si alunec sub un Logan parcat pe strada. Ma opresc cu piciorul bun in toba masinii si pe urma ma iau pe sus, ma pun in ambulanta, imi iau pulsul, ma leaga de targa sa nu cad si am plecat spre spital.

Sa mergi cu ambulanta e o experienta si senzatie unica. Nu o recomand nimanui, in sensul ca nu zic sa va plimbati cu ea daca sunteti bolnavi, dar trebuie sa incercati sa stati pe targa, intins, cu capul in sensul directiei de mers. Ca un fel de Superman, intors pe spate. E foarte interesant sa simti fizica unei plimbari cu masina intr-un alt mod.

Ajung la spital, ma asteapta ai mei si cei 3 muschetari, zic pentru a 3-a oara povestea (prima data tipului de la smurd, a doua oara in ambulanta cu tipii cu targa) si imi face o gagica o fisa de intrare in triaj. Ma muta baietii undeva intr-un loc mai retras si incepe asteptarea la RX. Habar n-am cat timp a trecut si iarasi ma plimb cu targa, catre RX, cu brancardieri si mama langa mine. Ma ridica cei doi brancardieri sa ma aseze pe masa de RX, ma dezbraca de bluza, imi spune tipa de la radiologie cum sa stau, imi face radiografie la plamani(wtf?), zic pe acolo ca am probleme la glezna, nu la torace, vine iarasi gagica (nu imi spune daca a gresit sau daca asa e protocolul), ma pozitioneaza iar si incearca sa-mi indrepte piciorul ca degetele sa fie perpendiculare pe aparat. Ii zic ca nu pot, dar pot sa fac poza din lateral. Imi face poza din lateral, sta vreun minut si vine cu brancardierii la mine:
"Boss, e spre binele tau sa facem poza si de sus".
"OK" zic, "dar piciorul nu-l pot misca, asa ca solutia e sa ma mut cu corpul. Daca ma ajutati facem poza si de sus"
In momentul in care a trebuit sa ma rotesc in lateral aproape pe fata ca degetele mele sa arate in sus, mi-am dat seama ca piciorul meu e cam futut.

Am facut radiografiile si am inceput sa astept cateva minute cu mama pana ajung radiografiile la camera de garda. Cum a intervenit prioritatea de halat, m-a preluat imediat nenea doctor (rezident) Morcovescu. Intru in camera de garda cu mama, impins de targa de amicul care a sunat la 112 si de mama. Intru cu capul inainte, ies iara ca trebuia sa intru cu picioarele mai intai, ca mortul (chiar am spus asta, cred ca m-a auzit si doctorul), si ma ridic putin in coate. Ma uit in jur, ma uit la mama apoi ma uit la doctor care spune:
"Trebuie sa-i taiem"
"Nu nu, ii scoatem"
"O sa te doara" spuse Morcovescu
"Nu nu, nu vreau sa-i tai. Imi plac pantalonii astia, nu-i taiem"
Ne-am chinuit sa scoatem pantalonii, apoi in timp ce altcineva imi facea o atela, il aud pe doctor ca trebuie sa ma internez, eventual sa ma si operez. Poftim talent. Cer radiografiile sa ma uit peste ele, ma inchin la poze (peroneu rupt, tibia era iesita din lacasul ei, arata totul intr-un mare fel), intre timp Morcovescu imi pune la loc piciorul si se uita la mine cu o moaca mirata de "De ce plm nu urli!"
Obiectez la ideea de internare, mai ales la cea de operatie si il intreb la ce e necesara operatia. Imi raspunde ca ce am eu acolo nu e asa simplu si ca poate am eu o toleranta la durere foarte foarte crescuta. Aham, deci de aia a facut el fata aia mirata. Banuiesc ca trebuia sa fiu pe pereti la ce aveam eu la glezna.
N-am taiat pantalonii, mi-a pus doctorul o atela si am mers spre triaj iarasi, unde cu cateva telefoane  si relatii, evident, (nu ale mele) am decis sa raman la spital de stat si sa nu ma duc la privat.

Urcam pentru internare la etaj unde urma sa stau intr-o rezerva pentru aproape o saptamana. Penthouse. Ca-n America. Ma internez, imi baga asistenta ceva in vena, ma perfuzeaza si ma pun pe somn.

A doua zi am asteptat vizita sa vedem ce zice seful sectiei: daca ma opereaza sau nu. La vizita a venit sefu', mi-a zis ca ma opereaza azi si a plecat. Dupa vreo ora, vine rezidentul sefului, imi explica exact ce si cum, etc, etc. Aflu ca el a stat in Germania cativa ani si ca acolo era medic neurochirurg. Aici e rezident pe orto. Marfa, nu? Ma rog, nu asta conteaza.

Pe la ora 3 vin baietii sa ma preia la operatie. Ma plimb iar cu targa si cu liftul si ajung in OR. Inainte sa intru in lift, vad pe cel mai bun prieten cum iese din alt lift si strig la el, imi ureaza bafta si eu uit sa-i zic ca daca-mi baga prea multa anestezie si nu ma trezesc, sa-i dea laptopul prietenei, ca si asa are nevoie de el. N-a fost cazul.
In camera operatorie, frumos, elegant, ma pun oamenii sa ma ridic in maini sa imi poata faca rahia, imi face rahia, le zic ca ma doare spatele, imi fac o Dexa, le zic ca nu stiu ce e aia, imi zic ca nu trebuie sa stiu, ca stiu ei, si ma pun pe masa operatorie. Eh, aici e caterinca. Inca nu isi facuse efectul rahia si am putut sa ma mut cu ajutorul celor din jurul meu (ma rog, in maini si piciorul bun).
In timpul operatiei auzi tot. Auzi efectiv tot. Si simti tot. Adica nu simti tot-tot, dar manevrele mai majore le simti. De exemplu n-am simtit cand m-a ras tanti pe picior si m-a taiat, dar simteam cum misca piciorul si-l pozitioneaza ca sa-l rada. Cum ar fi atunci cand dormi pe o mana si nu o poti controla, dar simti atingerea.
Daca simti nu inseamna ca te si doare. Aici e partea marfa. In timpul operatiei am simtit cum m-au taiat, am auzit cum mi-au dat gauri in os sa puna suruburile, am simtit cum au insurubat diblurile, cum m-au cusut, etc. Plus ca si auzeam ce discutau doftorii (seful, neurochirurgul rezident la orto si Morcovescu).
La inceput m-am mutat eu de pe targa pe masa de operatii, dar invers n-am mai putut. Apoi m-am plimbat iar cu targa catre penthouse.

Au mai venit cativa prieteni, am mai stat cu ei, m-am culcat pe la vreo 11-12 noaptea, cu anestezia inca fiind activa. Am cerut un calmant pe la 12 juma si m-am culcat iarasi.

In zilele urmatoare au tot venit oameni sa ma viziteze, asistente sa fie dragute cu mine, etc. Mi-au facut opioide, perfuzii, tot tacamul.

Am mai ramas in spital pana miercuri cand m-am externat. Miercuri a venit asistenta sa-mi scoata branula si am avut un soc: incepe sa taie leucoplastul si fașa, si in loc sa traga de branula exact cum a bagat-o, o trage prin lateral! Si vad cum se indoaie un firicel din ea, exact dupa cum trage asistenta de branula. Mi-am dat seama ca am fost prost. Eu credeam ca acul cu care a intrat branula a ramas acolo si imi miscam mana cu grija sa nu imi rupa acul vena si sa-mi iasa prin piele. Dar n-a fost dupa mine.

Cam asta e tot. Poate o sa updatez zilele astea postul cu mai multe detalii, dar in proportie de 90% asta e tot.

Poze? Poze.




2 nov. 2014

Mihuț

Ba, trebuie s-o zic si pe asta. Nu face parte din povestile mele obisnuite, dar merita scrisa. Nu e amuzanta, iar cine nu vrea sa citeasca ceva cu un plot twist sa se opreasca dupa fraza asta.

In vara anului asta (2014), impreuna cu un prieten am decis sa facem un mic proiect foto. El a pus mana pe un 5D, eu cu 450D-ul meu, el se juca cu 55-250-ul meu (pe un 650D cand inca nu imprumutase 5D-ul) si eu imi faceam de cap cu 50-ul lui. S-au aliniat cumva planetele si timp de vreo 2-3 saptamani cam tot ieseam din doua in trei zile sa pozam oameni prin Bucuresti, sau orice ne trecea prin cap. Am dat si peste Mihaita ala de mi-a reabilitat mie apartamentul impreuna cu cacaciosul de Riță. (nu mai gasesc acum postarea, dar sunt sigur ca v-am zis de el)

Dar nu Rita e in centrul atentiei aici, ci Mihut. In timp ce ne plimbam noi in vara asta cu aparatele de gat, ne-a abordat unul pe strada, ca sa-i facem si lui o poza, ca n-are nici o poza buna si ne-a vazut pe noi cu aparate profi si vrea o poza si ca ne da un suc daca ii facem o poza, si sa il scuzam daca e prea direct si pula mea. A turuit omul toata fraza aia de sus, fara punct, fara virgula. Am stat putin, ne-am gandit, amicul meu a pus mana pe aparat si l-a pozat pe Mihut. Dupa aia Mihut a tot vrut sa ne cumpere un suc, o bere, o ceva de la un magazin ca i-am facut poza. Omul era cam cocalar, dar se vedea ca era cocalar doar la exterior, la interior era un adevarat "var" sau chiar "frate", dar tot intr-un mod coca. Evident ca un suc sau o bere sau o ceva de la magazin e prea mult pentru 20-30MB cat avea poza cu el, asa ca amicu' l-a refuzat. Au facut pe urma schimb de facebook, dar doar numele (ca nu isi stia adresa de mail, sau nu stia ce e ala mail, nu mai tin minte exact) si aia a fost. Ne-am vazut in continuare de drum. Ne-am mai intalnit pe urma cu el, dupa vreo ora-doua pe la metrou la Universitate si asta a fost ultima oara cand l-am vazut si il vom vedea.

Urma sa ne intalnim cu cineva in dupa-masa aia si n-am avut timp sa-l cautam pe facebook foarte bine. L-a gasit intr-un final gagica amicului, cand ne-am intalnit cu totii in seara respectiva. Amicul i-a dat poza, apoi i-a dat add ca s-a gandit ca mesajele ii ajung in Others si Mihut nu stie sa umble pe facebook intr-un mod asa de avansat. I-a trimis poza intr-un mesaj privat si aia a fost.

A mai trecut ceva vreme si vine si ziua lui Mihut. Ii apare lui nenea de i-a dat add notifcare pe facebook. Intra de curiozitate pe profilul lui sa vada ce cocalari i-au scris pe perete, si da peste asta:


Evident ca la inceput am crezut amandoi ca e la caterinca. Apoi, am cautat mai jos in timeline si am dat peste asta, la o poza mai veche:



Si am ajuns la concluzia ca omu' a dat ortu' popii. Mihut a luat un bilet doar dus, spre Belize. Nu pare omul care sa posteze des pe FB din ce se vede pe timeline, dar a facut o pauza cam lunga...

Sincer? Imi pare rau pentru el, dar cel mai rau imi pare ca omul chiar nu avea nici macar o poza calumea. Toate erau facute cu telefonul. Va dati seama ca singura si ultima lui poza de calitate a fost aia facuta de pretenasu'? Singura poza calumea pe care nici macar n-a vazut-o! E sort of sad daca stai sa te gandesti. A fost prima si ultima data cand Mihut s-a intalnit cu un 5D si imaginea lui s-a imprimat pe senzorul unui aparat adevarat.

RIP Mihut.