16 ian. 2015

Sunt stricat

Saptamana trecuta (08.01.2015) mi-am rupt glezna dreapta. Fractura bimaleolara. O sa va povestesc mai pe scurt experienta mea cu spitalul and shit.

Acum sunt acasa, tocmai ce mi-am luat calmantele, anticoagulantul, calciul, vitamina D si mic-dejunul. Stau cu piciorul pe perna, cu laptopul pe piciorul stang, cu telefonul si ceaiul langa mine.

Joi seara ma duceam la cel mai bun prieten. Eram cu gagica-sa si cu un prieten comun, coleg de generala cu noi. Nu conteaza cum am alunecat, ideea e ca am tipat "Piciorul! Cred ca l-am rupt!"
Intins pe jos, mi-am luat piciorul de gamba, l-am asezat peste celalat picior, amicul nostru a sunat la 112, si am asteptat Salvarea. Incepusem sa-mi fac griji ca trebuie sa-mi taie pantalonii sa-mi puna ghips daca e rupt. N-a fost asa. Apoi am sunat-o pe maica-mea care din intamplare era chiar de garda in seara aia.
Intre timp, piciorul meu statea intr-o pozitie destul de ciudata, rupt fiind de la glezna. Stateam intr-un fel de "paint me like one of your french girls" cand a venit Smurd-ul. Au coborat oamenii, si prima intrebare a fost ceva de genul "Ce-ai facut sefu', ai obosit?" Inca mai aveam simtul umorului in mine asa ca am raspuns "Am calcat intr-o pozitie nefireasca". Se apropie de mine, ma intreaba de ce stau picior peste picior, le zic ca mi-e mai comod asa, ma pun pe targa si ma lasa acolo sa traga ambulanta mai aproape si alunec sub un Logan parcat pe strada. Ma opresc cu piciorul bun in toba masinii si pe urma ma iau pe sus, ma pun in ambulanta, imi iau pulsul, ma leaga de targa sa nu cad si am plecat spre spital.

Sa mergi cu ambulanta e o experienta si senzatie unica. Nu o recomand nimanui, in sensul ca nu zic sa va plimbati cu ea daca sunteti bolnavi, dar trebuie sa incercati sa stati pe targa, intins, cu capul in sensul directiei de mers. Ca un fel de Superman, intors pe spate. E foarte interesant sa simti fizica unei plimbari cu masina intr-un alt mod.

Ajung la spital, ma asteapta ai mei si cei 3 muschetari, zic pentru a 3-a oara povestea (prima data tipului de la smurd, a doua oara in ambulanta cu tipii cu targa) si imi face o gagica o fisa de intrare in triaj. Ma muta baietii undeva intr-un loc mai retras si incepe asteptarea la RX. Habar n-am cat timp a trecut si iarasi ma plimb cu targa, catre RX, cu brancardieri si mama langa mine. Ma ridica cei doi brancardieri sa ma aseze pe masa de RX, ma dezbraca de bluza, imi spune tipa de la radiologie cum sa stau, imi face radiografie la plamani(wtf?), zic pe acolo ca am probleme la glezna, nu la torace, vine iarasi gagica (nu imi spune daca a gresit sau daca asa e protocolul), ma pozitioneaza iar si incearca sa-mi indrepte piciorul ca degetele sa fie perpendiculare pe aparat. Ii zic ca nu pot, dar pot sa fac poza din lateral. Imi face poza din lateral, sta vreun minut si vine cu brancardierii la mine:
"Boss, e spre binele tau sa facem poza si de sus".
"OK" zic, "dar piciorul nu-l pot misca, asa ca solutia e sa ma mut cu corpul. Daca ma ajutati facem poza si de sus"
In momentul in care a trebuit sa ma rotesc in lateral aproape pe fata ca degetele mele sa arate in sus, mi-am dat seama ca piciorul meu e cam futut.

Am facut radiografiile si am inceput sa astept cateva minute cu mama pana ajung radiografiile la camera de garda. Cum a intervenit prioritatea de halat, m-a preluat imediat nenea doctor (rezident) Morcovescu. Intru in camera de garda cu mama, impins de targa de amicul care a sunat la 112 si de mama. Intru cu capul inainte, ies iara ca trebuia sa intru cu picioarele mai intai, ca mortul (chiar am spus asta, cred ca m-a auzit si doctorul), si ma ridic putin in coate. Ma uit in jur, ma uit la mama apoi ma uit la doctor care spune:
"Trebuie sa-i taiem"
"Nu nu, ii scoatem"
"O sa te doara" spuse Morcovescu
"Nu nu, nu vreau sa-i tai. Imi plac pantalonii astia, nu-i taiem"
Ne-am chinuit sa scoatem pantalonii, apoi in timp ce altcineva imi facea o atela, il aud pe doctor ca trebuie sa ma internez, eventual sa ma si operez. Poftim talent. Cer radiografiile sa ma uit peste ele, ma inchin la poze (peroneu rupt, tibia era iesita din lacasul ei, arata totul intr-un mare fel), intre timp Morcovescu imi pune la loc piciorul si se uita la mine cu o moaca mirata de "De ce plm nu urli!"
Obiectez la ideea de internare, mai ales la cea de operatie si il intreb la ce e necesara operatia. Imi raspunde ca ce am eu acolo nu e asa simplu si ca poate am eu o toleranta la durere foarte foarte crescuta. Aham, deci de aia a facut el fata aia mirata. Banuiesc ca trebuia sa fiu pe pereti la ce aveam eu la glezna.
N-am taiat pantalonii, mi-a pus doctorul o atela si am mers spre triaj iarasi, unde cu cateva telefoane  si relatii, evident, (nu ale mele) am decis sa raman la spital de stat si sa nu ma duc la privat.

Urcam pentru internare la etaj unde urma sa stau intr-o rezerva pentru aproape o saptamana. Penthouse. Ca-n America. Ma internez, imi baga asistenta ceva in vena, ma perfuzeaza si ma pun pe somn.

A doua zi am asteptat vizita sa vedem ce zice seful sectiei: daca ma opereaza sau nu. La vizita a venit sefu', mi-a zis ca ma opereaza azi si a plecat. Dupa vreo ora, vine rezidentul sefului, imi explica exact ce si cum, etc, etc. Aflu ca el a stat in Germania cativa ani si ca acolo era medic neurochirurg. Aici e rezident pe orto. Marfa, nu? Ma rog, nu asta conteaza.

Pe la ora 3 vin baietii sa ma preia la operatie. Ma plimb iar cu targa si cu liftul si ajung in OR. Inainte sa intru in lift, vad pe cel mai bun prieten cum iese din alt lift si strig la el, imi ureaza bafta si eu uit sa-i zic ca daca-mi baga prea multa anestezie si nu ma trezesc, sa-i dea laptopul prietenei, ca si asa are nevoie de el. N-a fost cazul.
In camera operatorie, frumos, elegant, ma pun oamenii sa ma ridic in maini sa imi poata faca rahia, imi face rahia, le zic ca ma doare spatele, imi fac o Dexa, le zic ca nu stiu ce e aia, imi zic ca nu trebuie sa stiu, ca stiu ei, si ma pun pe masa operatorie. Eh, aici e caterinca. Inca nu isi facuse efectul rahia si am putut sa ma mut cu ajutorul celor din jurul meu (ma rog, in maini si piciorul bun).
In timpul operatiei auzi tot. Auzi efectiv tot. Si simti tot. Adica nu simti tot-tot, dar manevrele mai majore le simti. De exemplu n-am simtit cand m-a ras tanti pe picior si m-a taiat, dar simteam cum misca piciorul si-l pozitioneaza ca sa-l rada. Cum ar fi atunci cand dormi pe o mana si nu o poti controla, dar simti atingerea.
Daca simti nu inseamna ca te si doare. Aici e partea marfa. In timpul operatiei am simtit cum m-au taiat, am auzit cum mi-au dat gauri in os sa puna suruburile, am simtit cum au insurubat diblurile, cum m-au cusut, etc. Plus ca si auzeam ce discutau doftorii (seful, neurochirurgul rezident la orto si Morcovescu).
La inceput m-am mutat eu de pe targa pe masa de operatii, dar invers n-am mai putut. Apoi m-am plimbat iar cu targa catre penthouse.

Au mai venit cativa prieteni, am mai stat cu ei, m-am culcat pe la vreo 11-12 noaptea, cu anestezia inca fiind activa. Am cerut un calmant pe la 12 juma si m-am culcat iarasi.

In zilele urmatoare au tot venit oameni sa ma viziteze, asistente sa fie dragute cu mine, etc. Mi-au facut opioide, perfuzii, tot tacamul.

Am mai ramas in spital pana miercuri cand m-am externat. Miercuri a venit asistenta sa-mi scoata branula si am avut un soc: incepe sa taie leucoplastul si fașa, si in loc sa traga de branula exact cum a bagat-o, o trage prin lateral! Si vad cum se indoaie un firicel din ea, exact dupa cum trage asistenta de branula. Mi-am dat seama ca am fost prost. Eu credeam ca acul cu care a intrat branula a ramas acolo si imi miscam mana cu grija sa nu imi rupa acul vena si sa-mi iasa prin piele. Dar n-a fost dupa mine.

Cam asta e tot. Poate o sa updatez zilele astea postul cu mai multe detalii, dar in proportie de 90% asta e tot.

Poze? Poze.




2 nov. 2014

Mihuț

Ba, trebuie s-o zic si pe asta. Nu face parte din povestile mele obisnuite, dar merita scrisa. Nu e amuzanta, iar cine nu vrea sa citeasca ceva cu un plot twist sa se opreasca dupa fraza asta.

In vara anului asta (2014), impreuna cu un prieten am decis sa facem un mic proiect foto. El a pus mana pe un 5D, eu cu 450D-ul meu, el se juca cu 55-250-ul meu (pe un 650D cand inca nu imprumutase 5D-ul) si eu imi faceam de cap cu 50-ul lui. S-au aliniat cumva planetele si timp de vreo 2-3 saptamani cam tot ieseam din doua in trei zile sa pozam oameni prin Bucuresti, sau orice ne trecea prin cap. Am dat si peste Mihaita ala de mi-a reabilitat mie apartamentul impreuna cu cacaciosul de Riță. (nu mai gasesc acum postarea, dar sunt sigur ca v-am zis de el)

Dar nu Rita e in centrul atentiei aici, ci Mihut. In timp ce ne plimbam noi in vara asta cu aparatele de gat, ne-a abordat unul pe strada, ca sa-i facem si lui o poza, ca n-are nici o poza buna si ne-a vazut pe noi cu aparate profi si vrea o poza si ca ne da un suc daca ii facem o poza, si sa il scuzam daca e prea direct si pula mea. A turuit omul toata fraza aia de sus, fara punct, fara virgula. Am stat putin, ne-am gandit, amicul meu a pus mana pe aparat si l-a pozat pe Mihut. Dupa aia Mihut a tot vrut sa ne cumpere un suc, o bere, o ceva de la un magazin ca i-am facut poza. Omul era cam cocalar, dar se vedea ca era cocalar doar la exterior, la interior era un adevarat "var" sau chiar "frate", dar tot intr-un mod coca. Evident ca un suc sau o bere sau o ceva de la magazin e prea mult pentru 20-30MB cat avea poza cu el, asa ca amicu' l-a refuzat. Au facut pe urma schimb de facebook, dar doar numele (ca nu isi stia adresa de mail, sau nu stia ce e ala mail, nu mai tin minte exact) si aia a fost. Ne-am vazut in continuare de drum. Ne-am mai intalnit pe urma cu el, dupa vreo ora-doua pe la metrou la Universitate si asta a fost ultima oara cand l-am vazut si il vom vedea.

Urma sa ne intalnim cu cineva in dupa-masa aia si n-am avut timp sa-l cautam pe facebook foarte bine. L-a gasit intr-un final gagica amicului, cand ne-am intalnit cu totii in seara respectiva. Amicul i-a dat poza, apoi i-a dat add ca s-a gandit ca mesajele ii ajung in Others si Mihut nu stie sa umble pe facebook intr-un mod asa de avansat. I-a trimis poza intr-un mesaj privat si aia a fost.

A mai trecut ceva vreme si vine si ziua lui Mihut. Ii apare lui nenea de i-a dat add notifcare pe facebook. Intra de curiozitate pe profilul lui sa vada ce cocalari i-au scris pe perete, si da peste asta:


Evident ca la inceput am crezut amandoi ca e la caterinca. Apoi, am cautat mai jos in timeline si am dat peste asta, la o poza mai veche:



Si am ajuns la concluzia ca omu' a dat ortu' popii. Mihut a luat un bilet doar dus, spre Belize. Nu pare omul care sa posteze des pe FB din ce se vede pe timeline, dar a facut o pauza cam lunga...

Sincer? Imi pare rau pentru el, dar cel mai rau imi pare ca omul chiar nu avea nici macar o poza calumea. Toate erau facute cu telefonul. Va dati seama ca singura si ultima lui poza de calitate a fost aia facuta de pretenasu'? Singura poza calumea pe care nici macar n-a vazut-o! E sort of sad daca stai sa te gandesti. A fost prima si ultima data cand Mihut s-a intalnit cu un 5D si imaginea lui s-a imprimat pe senzorul unui aparat adevarat.

RIP Mihut.

10 oct. 2014

Pe stop

Timpul ala al lunii. Cu totii il cunoastem.
Este timpul pentru a face de cacat un anume sistem de operare. N-o sa spun exact care. Nici nu o sa includ Windows-ul de data asta. Ah. Stai. Prea tarziu.

Sa incep cu inceputul sau cu sfarsitul? Ambele sunt la fel de epice, dar o sa incep cu sfarsitul de data asta.

Am instalat W8.1 luni. Azi am avut timp sa ma ocup de el, asa ca evident, am inceput sa instalez 1-2 programele ce poate imi sunt folositoare. Nu ca as petrece mult timp in W8 ca sa fac ceva important, dar nu se stie niciodata cand vrei sa vezi un filmulet ce are nevoie de VLC.
Imediat dupa instalarea oricarui sistem, obisnuiesc sa fac update. Dupa cateva restarturi, am reusit sa instalez toate update-urile pe care mi le-a dat Factura Porti, inclusiv W8.1 update 2. Singurul lucru nou pe care l-am vazut a fost ca mi-a adaugat un Market in taskbar. Si ca poti sa inchizi aplicatiile din celalalt meniu start dintr-un X, care inainte nu aparea. Daca tot am un Store de unde pot sa iau aplicatiile, am zis sa instalez VLC-ul direct de acolo, sa nu stau ca la versiunile vechi de Windows cu exe-uri. Asa ca am cautat VLC in magazin, am gasit si am instalat. Din pacate VLC-ul din store e pentru interfata Metro (sfinte cacat, cineva chiar a facut o interfata de tableta in W8) deci nu si pe gustul meu, ca nu am ecran cu touch pe PC. Asa ca am vrut sa-l dezinstalez. Sfinte cacat la puterea 2! Aplicatiile Metro sunt total diferite de cele normale si nu apar in uninstallerul de aplicatii normale. (Bun venit in ani '30, M$. Cand o sa faci si tu un manager de pachete cum au toate sistemele din anii 70-80 incoace?)
Asa ca ne intoarcem in Metro si incercam sa dezinstalam de acolo. Merg cu mouse-ul peste VLC si tin apasat pe el. Nimic. Tinand apasat incerc sa misc tile-ul. Se misca si aparent il pot repozitiona, dar nu imi apare nicaieri o optiune sa il dezinstalez. Il fut in toate colturile, dar degeaba. Observ un mic minus in coltul din dreapta si il trag acolo. Imi zic ca aia e. Minusul inseamna ca vrei sa scapi de tile. Dar nu. Minusul nu inseamna ca vrei sa scapi de tile, ci sa faci mozaicul curului Metroului mai mic. Sfinte cacat! Nu merge sa-l deinstalezi?!? Cum naiba? Si ma gandesc sa dau click dreapta pe tile, ca poate merge. Apare un meniu in care poti alege sa dezinstalezi programul. Cand era mai simplu sa incluzi programul in uninstallerul pe care-l stie toata lumea, Microsoft reinventeaza roata. Si o face patrata.
Acum eu stau si ma gandesc: cum cacat dai click dreapta pe tableta? Adica doar nu stie ecranul ca nu folosesti index-ul ci degetul mijlociu, nu? Ca daca ar sti si eu as avea W8 pe o tableta, as lucra numai cu degetul mijlociu, ca sa-o arat degetul tot timpul.

O alta chestie, dar nu e legata de W8, ci de PowerShell: poti da `ls` in PowerShell, dar nu recunoaste -a sau -l. Afiseaza by default -a si -l, dar as prefera sa nu o faca. Whatever. Aici deja fac fite.

Si acum inceputul:

Mi-a trecut o idee nebuneasca sa incerc ArchLinux cu Unity. Si am reusit. Pentru asta am avut nevoie de vreo 10GB din partitia C a Windows-ului. Am partitionat bine SSD-ul si nu am nevoie de Windows pe SSD din moment ce il folosesc doar pentru jocuri, asa ca am zis sa-i tai partitia. Evident ca a facut fite si n-a mai pornit dupa resize. Nu e panica, se modificasera UUID-urile si GRUB-ul nu gasea UUID-ul de pe care sa incarce Windows-ul. Asa ca am intrat in Ubuntu si am updatat grub-ul. De data asta a pornit saracia de Windows, doar ca imi intra in recovery orice i-as fi facut. Am incercat sfc, dar zicea ca o reparare e deja programata si ca sa dau restart. Degeaba dadeai restart, ca tot in recovery mode intra. Am incercat un checkdisk din recovery, a reparat el niste chestii pe acolo, dar degeaba. Am facut tot posibilul sa nu reinstalez Windows-ul, dar nu s-a intamplat cum am vrut eu.
Asa ca plm, hai sa formatam si sa reinstalam. Daca tot suntem la capitolul asta, hai sa instalam W8.1, sa vedem cum arata tehnologia anilor 90. (*)
Format, selectat partitia -> pula. "We couldn't create a new partition or locate an existing one.". Cautat pe net textul, lumea zicea ca trebuie selectata partita ca activa. Deschis diskpart, futut tabela de partitii, restart in Linux, refacut tabela, restart in DVD-ul de Windows ( pe care n-am putut sa-l fac sa booteze de pe un stick USB, vezi asterisk-ul), setata partitia cum zice lumea pe net, aceeasi problema. Cautat iar solutii peste solutii, toate duceau la aceeasi rezolvare: setata partitia ca fiind activa.
M-am gandit apoi sa-l pacalesc si sa instalez Windows-ul direct de pe HDD. Same shit. Mortii lui. Nu voia si basta. Te caci in el de Windows. Eu instalez Linux-uri fara sa am nevoie de interfata sau mouse, cu scheme de partionare si partitii aflate pe HDD-uri diferite si cacatul asta de Windows nu voia sa se instaleze pe un singur HDD, pe o singura partitie (si primara, si prima).
Asa ca faci ce face orice om normal: apeleaza la un mester care se pricepe la calculatoare. Ah. Stai. Eu sunt ala. Si ce face mesterul? Injura. Ca un birjar. Uneori si mai rau. Uneori isi ia etichetele cu MORIN (mori in pula mea) si le lipeste pe DVD-ul de Windows. Si pe urma se culca. Si cum nimic bun nu se intampla dupa ora 2, dupa ora 2 mi-a venit solutia: HDD-ul pe care incerc sa instalez nu este primul in ordinea de boot. Asa ca ma trezesc dimineata, pun HDD-ul primul in BIOS, voila, totul a mers. De ce nimic bun nu se intampla dupa ora 2? Vezi inceputul (sau de fapt vezi sfarsitul)

Bonus:



Bonus 2: * Windows 10 vine cu desktop-uri virtuale, chestie ce exista pe alte sisteme de operare inca din anii 90. 


23 sept. 2014

Nexus 5 (2)

Cand am prezentat m-am laudat in primul post cu telefonul, reusisem sa scot 14 ore de baterie si 4 ore jumatate de ecran. Asta s-a intamplat cu kernelul stock.

Cu kernelul stock, telefonul are inclus in el un binar numit MPDecision (Make Poor Decision) care iti porneste/opreste nucleele procesorului atunci cand nu e nevoie, ca sa nu stea toate nucleele pornite tot timpul.
Cu kernelul preluat de mine pentru polish, aveai un replacement in-kernel pentru MPDecision. Acest replacement nu era pe gustul meu. Aveai tot timpul pornite doua nuclee. Nu e rau pentru performanta, dar chiar e nevoie de asta? Pe langa alea doua nuclee pornite tot timpul, hotplugerul nu era chiar asa destept. Simtea load, pornea si ultimele doua nuclee. Chiar daca in cod scria ca se porneau pe rand, in orice aplicatie as fi masurat, nucleul 3 si 4 porneau cam de fiecare data impreuna. Chiar e nevoie de asta?
Am incercat sa modific codul, mi-a iesit ceva, dar tot nu era pe gustul meu. Asa ca am implementat (a se citi introdus din alt kernel) un alt hotplugger. Foarte misto. Destul de bun, poti seta tu cate nuclee sa iti porneasca, destul de dragut, etc.

Dar am spus ca as vrea sa incerc un kernel si cu ce a gandit qualcomm: mpdecision. Asa ca am scos toate hotpluggerele din config, am activat mpdecision, am modificat ramdisk-ul pentru a porni binarul dupa ce booteaza telefonul si l-am testat timp de cateva zile.

Rezultate:



Pretty cool, right? Eu asa zic. O zi de cand am incarcat telefonul, si 4 ore jumatate de ecran, adica cat am scos si cu kernelul stoc ca timp de ecran, doar ca am putut avea telefon vreo 10 ore in plus.